Magazinul cu obiecte sanitare

Ieri a trebuit sa merg pana in centru. Si cum masina mea nu parea sa dea semne ca ar vrea sa porneasca, am recurs la serviciile de taxi. Asadar, nebunia de rigoare cu sunat, asteptat si in final gasit o masina disponibila. Parerea mea despre lumea taximetristilor nu e una prea buna pentru ca, de-­a lungul timpului, faptele acestei grupari, sa-­i zic asa au fost de multe ori nu prea ok si de aceea mediatizate.

Asa ca mereu ma urc cu rezerva intr­-un taxi. Speriata, inspectez din priviri incuietorile si geamurile, notez numarul si incerc intuitiv sa-mi dau seama daca am dat peste un serial killer sau nu. Ne uitam la prea multe filme, deh… Omul de azi e insa pasnic, rotofei, semn ca activitatea la volan depaseste media admisa de sedere in fund. Din fericire, nu e unul blazat si acru , cum sunt majoritatea celor care, daca tot iti iau banii, ar putea macar sa nu se uite urat sau ciudat.

Domnul are chef de vorba si ma intreaba unde ma duc. Ii spun ca in oras. De ce, zice el? Pai, sa cumpar niste obiecte sanitare, ca maine vine instalatorul, dupa lungi si obositoare tratative, sa facem ce om putea mai frumos prin baie. Cu aer de cunoscator, ma intreaba daca stiu de unde se iau astfel de chestii bune si ieftine si, evident, raspund ca nu. Dar ma astept ca el, om care se intalneste zilnic cu fel si fel de persoane, sa stie. Asa ca intreb serafic daca are vreo idee unde as putea gasi ceea ce caut.

Fericit ca, in sfarsit, poate face dovada competentei lui, imi insira o serie de magazine, engros­-uri sau mari retaileri, de care, mai mult sau mai putin, stiam si eu, si unde, zice el, gasesc tot ce-­mi pofteste inima. Si se si ofera sa ma duca acolo, la un pret mult mai mic decat m­ar duce orice taximetrist si, evident, sa ma si astepte cu cumparaturile.

Dar, puncteaza el, cel mai sigur ar fi sa mergem la magazinul unui prieten de­-al lui, comersant de mare forta, ca are de toate pentru toti. Si de unde, asta e foarte important, si­-a achizitionat el obiectele sanitare pentru casuta de la tara, mostenire de la nevasta-­sa. Mergem, asadar, la magazinul minune, unde, intr­-adevar, gasesti ce vrei si ce nu vrei. Patronul, asemeni amicului lui, este tot rotofei si cu aceeasi figura bonoma. Isi face datoria si ma conduce printre exponate catre cele care si se pare lui ca mi s­-ar potrivi si ca pret, dar si ca aspect.

Produsele, in cea mai mare parte sunt romanesti, au pana si cadite dus Fibrocom si imi aleg tot ceea ce imi trebuie fara mari batai de cap. Tot patronul imi spune ca din astea vinde cel mai bine, sunt produse foarte cautate de clienti care, dupa ce ­isi iau pentru ei, recomanda si prietenilor sau constintelor care­ isi fac casute prin diverse zone.

Se poate spune ca am avut noroc si ca ziua, inceputa bine, a continuat cum nu se poate mai bine!!!

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *