Fazele de populare in spatiul romanesc

  • admin 

Teritoriul ţării noastre a oferit de timpuriu condiţii prielnice pentru o veche locuire înregistrându-se o continuitate multimilenară a poporului nostru în spaţiul carpato-dunăreano-pontic. Încă din preistorie, se păstrează importante dovezi, care atestă locuirea acestui spaţiu de comunităţi paleolitice şi de populaţii neolitice şi eneolitice, peste care s-au aşezat mai apoi populaţiile indo-europene. Urme ale umanizării spaţiului actual al României apar încă din Paleolitic (600 000 î. Hr.-10 000 î.Hr). Din paleoliticul inferior există urme materiale ale cetelor de hominizi, culegători şi vânători: vetre de foc, aşchii de silex, toporaşe de mână etc., descoperite în zona Slatina (Valea Dârjovului), Mitoc-Prut, Valea Lupului (Iaşi). Paleoliticul mijlociu – Homo primigenius, se distinge în general prin ocupaţii legate de vânătoare (unelte ascuţite – vârfuri, răzuitoare; vatra cu foc dublu. S-au făcut descoperiri la Baia de Fier (Gorj), Ripiceni (Botoşani), Ohaba-Ponor (Hunedoara). Paleoliticul superior – Homo sapiens fosilis. Perioada se evidenţiază prin folosirea focului (Urme materiale – Peştera Cioclovina).

Mezoliticul (10 000-5000 î. Hr. (Homo sapiens recens). Se remarcă prin folosirea uneltelor cioplite şi descoperirea arcului cu săgeată.

În Neolitic (5500-1700 î. Hr. ) omul se desprinde de peşteră şi îşi construieşte locuinţe cu vetre de foc. Se practică cultura primitivă a plantelor şi domesticirea animalelor. S-au păstrat, de asemenea, unelte de piatră şlefuită şi ceramică diversificată. Culturile materiale specifice Neoliticului sunt: Cultura de Criş, Turda şi Tisa, Boian, Hamangia, Cucuteni

În epoca bronzului (1700-700 î.Hr.) apar fortificaţii pe înălţimi, cetăţi de pământ (Mediaş, Sighetu Marmaţiei) şi ateliere metalurgice (Monteoru, Uioara).

Epoca fierului suprapusă perioadei traco-geto-dacă (700-100 î.Hr.) se evidenţiază prin progrese în diverse ramuri ale producţiei. Locuitorii spaţiului carpato-dunăreano-pontic încep să fie cunoscuţi sub numele de geţi şi daci (Daco-geţii – ramură nordică a populaţiilor trace). Populaţia Daciei preromane era apreciată între 500 000-1 500 000 locuitori. (Istoricul Vasile Pârvan aprecia că populaţia Daciei se ridica la 1 200 000 locuitori). Există descoperiri arheologice din această perioadă la Drăgoieşti (Subacarpaţii Getici), Boiu (Hunedoara), Rudeni (Argeş).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *