Categorii
Cinema

Printesele Disney: Jasmine

Printesa Jasmine Al – Hamed este un personaj fictional care apare in al 31-lea film animat produs de Walt Disney Pictures, „Alladin” (1992), precum si in continuarile acestuia, „The Return of Jafar” (1994) si „Aladdin and the King of Thieves” (1996), dar si in serii TV.

Vocea de vorbit a personajului este interpretata de actrita americana Linda Larkin. Vocea de cantat in primul film este interpretata de actrita filipineza Lea Salonga in primul film, in timp ce actrita si cantareata americana Liz Callaway a inlocuit-o in „The Return of Jajar”.

Jasmine a fost bazata pe printesa Badroulbadour din povestea araba „Aladdin” inclusa in seria „O mie si una de nopti”. Aceasta a fost adaptata pentru film de Ron Clements si John Musker, de animatie ocupandu-se Mark Henn. In primul film, Jasmine este frumoasa si mult petita printesa a Agrabahului care este fortata sa se casatoreasca cu un print la varsta de 16 ani. Fiind cunoscuta pentru faptul ca a respins mai multi petitori importanti si bogati, Jasmine, saturata de viata ei controlata si ascunsa de printesa, isi doreste sa se casatoreasca cu cineva pe care sa-l iubeasca, nu cu cineva bogat.

Jasmine a primit recenzii mixte din partea criticilor de specialitate, multi apreciindu-i incapatanarea si personalitatea libertina, in timp ce altii au criticat rolul ei in film, despre care au crezut ca fost „plictisitor” si „neoriginal”. Mai multi critici au comparat-o cu printesa Disney anterioara, Belle, din „Frumoasa si Bestia” (1991). Jasmine este a sasea membra a programului „Printese Disney”.

Linda Larkin a mers cu o prietena care sustinea o proba pentru Jasmine si s-a decis sa dea si ea o proba dupa ce a citit scenariul, simtindu-se foarte inspirata de replica: „It’s all so magical” (ro. – „Totul este atat de magic”). A fost aleasa pentru rol noua luni mai tarziu, dupa multe negocieri, deoarece unii angajati ai studioului nu considerau ca vocea ei era destul de regala.

Categorii
Beauty Cinema Stil de viata Viata

Greta Garbo

Greta Garbo (nascuta Greta Lovisa Gustafsson pe 18 septembrie 1905 si decedata pe 15 aprilie 1990) a fost o actrita suedeza si o stea internationala de film in perioada muta si clasica a Hollywood-ului. Garbo a fost nominalizata de trei ori la premiile Oscar pentru „Cea mai buna actrita”, primind un premiu onorific in 1954 pentru „interpretarile stralucitoare si de neuitat”. A castigat premiul New York Film Critics Circle Award pentru „Cea mai buna actrita” in 1935 si 1936 pentru „Anna Karenina” si, respectiv, „Camille”. In 1999, Institutul American de Film a numit-o pe Garbo ca fiind a cincea cea mai grozava stea de cinema a tuturor timpurilor, dupa Katharine Hepburn, Bette Davis, Audrepy Hepburn si Ingrid Bergman.

Garbo a debutat cu un rol secundar in 1924 in filmul suedez „Legenda lui Gosta Berling”. Interpretarea ei a atras atentia lui Louis B. Mayer, directorul executiv al Metro Goldwyn Mayer (MGM), care a adus-o in Hollywood in 1925. Aceasta a starnit imediat interesul cu primul ei film mult, „Torentul”, lansat in 1926; un an mai tarziu, interpretarea din „The Flesh of the Devil”, al treilea ei film, a transformat-o intr-un star international.

Primul film „vorbit” al lui Garbo a fost „Anna Christie” in 1930. MGM a starnit interesul publicului cu celebrul slogan: „Garbo talks!” (ro. – „Garbo vorbeste!”). In acel an a jucat in „Romanta”. Pentru interpretarile din aceste film a primit prima ei nominalizare la premiile Oscar pentru „Cea mai buna actrita”. In 1932, popularitatea ei i-a permis sa dicteze termenii contractului, devenind foarte selectiva cu rolurile jucate. Succesul ei a continuat in filme ca „Mata Hari” (1931) si „Grand Hotel” (1932). Multi critici si istorici de film ii considera interpretarea rolului de curtezana damnata din „Camille” (1936) ca fiind cea mai buna, rolul aducandu-i o a doua nominalizare la premiile Oscar, insa, popularitatea ei a intrat in declin, fiind numita „otrava la box office” in 1938. Comedia „Ninotchka” (1939) i-a adus a treia nominalizare la premiile Oscar, insa dupa esecul productiei „Femeia cu doua fete” (1941), s-a retras din lumea divertismentului la varsta de 35 de ani, dupa doar 28 de filme.

Desi a avut multe oportunitati sa se intoarca pe marele ecran, le-a refuzat pe toate, alegand o viata retrasa, fara publicitate. Garbo nu s-a casatorit niciodata, nu a avut copii si a trait singura.

Categorii
Beauty Cinema Curiozitati Dragoste

„Pe aripile vantului”

Pe aripile vantului
Pe aripile vantului

„Pe aripile vantului” este un film romantic, istoric si epic din 1939 adaptat dupa romanul castigator la premiului Pulitzer scris de Margaret Mitchell. Filmul a fost produs de catre Davis O. Selznick si regizat de Victor Fleming. Avand actiunea in sudul Statelor Unite in secolul al XIX-lea, productia prezinta povestea lui Scarlett O’Hara, fiica incapatanata a unui proprietar de plantatie din Georgia, din momentul in care se indragosteste de Ashley Wilkes, care urmeaza sa se casatoreasca cu verisoaraa sa, Melanie Hamilton, pana la casatoria cu Rhett Butler. Pe parcursul romanului se desfasoara Razboiul Civil American si perioada Reconstructiei, perspectiva fiind cea a proprietarilor de sclavi sudisti. Rolurile principale sunt interpretate de catre Vivien Leigh, Clark Gable, Leslie Howard si Olivia de Havilland.

Productia filmului a intampinat dificultati de la inceput. Filmarile au fost amanate timp de doi ani, datorita determinarii lui Selznick de a-l angaja pe Gable in rolul lui Rhett Butler si a „cautarii pentru Scarett”, castingul pentru acest rol testand 1.400 de femei. Scenariul original a fost scris de catre Sidney Howard, insa a trecut prin multe schimbari ale altor scenaristi pentru a avea o lungime potrivita. Regizorul initial, George Cukor, a fost concediat la scurt timp dupa inceperea filmarilor si a fost inlocuit de Victor Fleming, care, la randul sau, a fost inlocuit pentru scurt timp de Sam Wood, cat Fleming luase o pauza din cauza extenuarii.

Filmul a fost primit cu recenzii pozitive de la momentul lansarii in decembrie 1939, desi unii i-au criticat dimensiunea foarte mare (221 de minute, ajungand la 238 daca sunt incluse overtura, intermisia etc). Distributia a fost foarte apreciata, mai ales Vivien Leigh in rolul lui Scarlett. La a 12-a editie a premiilor Oscar, „Pe aripile vantului” a primit zece premii Oscar din 13 nominalizari, inclusiv „Cel mai bun film”, „Cea mai buna actrita intr-un rol principal” (Vivien Leigh), „Cea mai buna actrita intr-un rol secundar” (Hattie McDaniel), „Cel mai bun regizor” (Victor Fleming) si „Cel mai bun scenariu adaptat” (acordat postum lui Sidney Howard); Hattie McDaniel a fost prima persoana de culoare care a castigat un premiu Oscar. La vremea respectiva, filmul a stabilit un record pentru cele mai multe nominalizari si cele mai buna premii castigate. Din punct de vedere comercial, a devenit cel mai de succes film al tuturor timpurilor, pastrand titlul pentru mai mult de un sfert de deceniu. Ajustat dupa inflatie, „Pe aripile vantului” continua sa fie cel mai de succes film al tuturor timpurilor in toata lumea.

Categorii
Cinema Timp liber

Filme bune de Halloween

Filmele sunt o metoda placuta si inspirata de a-ti petrece timpul, insa cum fiecare dintre noi are cate un favorit exista felurite filme care plac feluritor oameni. Mie, personal, imi plac filmele de groaza, cele horror si thriller, pentru ca straniul, bizarul si ciudateniile imi dau fiori adevarati atunci cand le urmaresc. Daca si tu esti un fan al filmelor horror, si mai ales daca vrei sa vezi mai multe asemenea productii care au ca tema ziua de Halooween, ai face bine daca ai trage un ochi pe aici.

Night of the Living Dead (1968)

Acest film este despre o zi clasica (sau noapte mai bine zis) de Halloween atat de bun cat poate fi un film de Halloween vreodata. Aceasa productie a fost refacuta de cateva ori de la lansarea productiei originale din 1968, insa nimic nu poate intrece primul film si povestea sa infricosatoare.

Produs si regizat de catre George A. Romero, Night of the Living Dead este un thriller cu zombie care bate toate filmele cu zombie. Cu toate ca tine de un simplu concept, filmul impartaseste oroarea unui grup de oameni prinsi intr-o casa pustie in timp ce sunt inconjurati de zombie flamanzi si insetati de sange.

Alien (1979)

Filmul original al lui 1979 al lui Ridley Scott este in continuare unul dintre cele mai bune filme horror ale tuturor timpurilor. Cu toate ca incepe relativ simplu si usor, pana in momentul in care acel extraterestru se prinde in jurul fetei lui John Hurt, toata simplitatea dispare. Secventele uimitoare si oribile dureaza pana la finalul filmului. Daca ti-a placut si vrei mai mult, mai exista inca 5 adaptari ale originalului de care te poti bucura cnd vrei.

The Exorcist (1973)

Filmul lui William Friedkin ramane inca poate cel mai tare horror al tuturor timpurilor. In acest caz, adevarat inseamna ca nu include un alt gen de secvente ca in filmul Alien. „Exorcistul” este un alt film horror tare legat de posedarea unei fete de catre diavol si toatapovestea exorcizarii acestuia din trupul ei.