Femeia flapper era o figura foarte importanta in cultura populara a anilor ’20 si a ajutat la definirea femeii noi si moderne al secolului 20. Aceasta era intruchiparea exuberantei tineresti a epocii jazzului. Cu toate ca aceasta a sfidat multe dintre tabuurile societatii, era vazuta de multa lume drept o tanara femeie ideala si era descrisa de autorul F. Scott Fitzgerald drept „draguta, scumpa si de aproape 19 ani”.
Se presupune destul de des ca termenul „flapper” isi are originea in anii ’20 si se referea la un trend din fashion-cel al galosilor de cauciuc care se balabaneau in timpul mersului, un atribut care a reintrat in forta prin imaginea rebelei flapperite din cultura populara. In ciuda acestei imagini puternice, cuvantul isi are originele in argoul britanic al secolului 16. Derivand din colocvialul „flap”, cuvantul indica aripile unei pasarele tinere atunci cand invata sa zboare pentru prima data.
Pana in secoul 19, termenul a mai inceput sa-si piarda din conotatii si in schimb a fost utilizat pentru a descrie o adolescenta nestatornica sau cu apucaturi repezite. In anii ce-au urmat Primului Razboi Mondial, cuvantul a inceput sa fie folosit cu precadere pentru a descrie o tanara femeie imbracata la moda si foarte impulsiva din anii ’20. Aceasta femeie era etalonul rebeliunii si a spargerii regulilor si obiceiurilor traditionale atat in ceea ce priveste comportamentul, cat si infatisarea.
Etosul traiului pe repede a anului 1920 a fost foarte extins privit drept o consecinta a Primului Razboi Mondial. In timpul razboiului, multe tinere femei au experimentat libertatea de care nu auzisera pana atunci si pe care nu o primisera pana atunci, cum ar fi privitor la inrolarea in campul muncii, scurtarea fustelor si rochiilor, condusul de masini si coafatul parului foarte scurt. Competitia pentru atentia barbatilor a fost suprema de vreme ce marea de barbati eligibili a fost epuizata dupa razboi, si asta a contribuit la un comportament mai agresiv si mai expus in ceea ce priveste moda.