Teritoriul ţării noastre a oferit de timpuriu condiţii prielnice pentru o veche locuire înregistrându-se o continuitate multimilenară a poporului nostru în spaţiul carpato-dunăreano-pontic. Încă din preistorie, se păstrează importante dovezi, care atestă locuirea acestui spaţiu de comunităţi paleolitice şi de populaţii neolitice şi eneolitice, peste care s-au aşezat mai apoi populaţiile indo-europene. Urme ale umanizării spaţiului actual al României apar încă din Paleolitic (600 000 î. Hr.-10 000 î.Hr). Din paleoliticul inferior există urme materiale ale cetelor de hominizi, culegători şi vânători: vetre de foc, aşchii de silex, toporaşe de mână etc., descoperite în zona Slatina (Valea Dârjovului), Mitoc-Prut, Valea Lupului (Iaşi). Paleoliticul mijlociu – Homo primigenius, se distinge în general prin ocupaţii legate de vânătoare (unelte ascuţite – vârfuri, răzuitoare; vatra cu foc dublu. S-au făcut descoperiri la Baia de Fier (Gorj), Ripiceni (Botoşani), Ohaba-Ponor (Hunedoara). Paleoliticul superior – Homo sapiens fosilis. Perioada se evidenţiază prin folosirea focului (Urme materiale – Peştera Cioclovina).
Mezoliticul (10 000-5000 î. Hr. (Homo sapiens recens). Se remarcă prin folosirea uneltelor cioplite şi descoperirea arcului cu săgeată.
În Neolitic (5500-1700 î. Hr. ) omul se desprinde de peşteră şi îşi construieşte locuinţe cu vetre de foc. Se practică cultura primitivă a plantelor şi domesticirea animalelor. S-au păstrat, de asemenea, unelte de piatră şlefuită şi ceramică diversificată. Culturile materiale specifice Neoliticului sunt: Cultura de Criş, Turda şi Tisa, Boian, Hamangia, Cucuteni
În epoca bronzului (1700-700 î.Hr.) apar fortificaţii pe înălţimi, cetăţi de pământ (Mediaş, Sighetu Marmaţiei) şi ateliere metalurgice (Monteoru, Uioara).
Epoca fierului suprapusă perioadei traco-geto-dacă (700-100 î.Hr.) se evidenţiază prin progrese în diverse ramuri ale producţiei. Locuitorii spaţiului carpato-dunăreano-pontic încep să fie cunoscuţi sub numele de geţi şi daci (Daco-geţii – ramură nordică a populaţiilor trace). Populaţia Daciei preromane era apreciată între 500 000-1 500 000 locuitori. (Istoricul Vasile Pârvan aprecia că populaţia Daciei se ridica la 1 200 000 locuitori). Există descoperiri arheologice din această perioadă la Drăgoieşti (Subacarpaţii Getici), Boiu (Hunedoara), Rudeni (Argeş).