Frica de flori este, poate, una dintre cele mai ciudate fobii dezvoltate de cineva vreodata si este total nejustificata, cel putin pentru unele persoane. Ce ar putea sa constituie o amenintare o floricica mica si colorata sau o floare mai mare si parfumata de pe campii sau din ghiveci? Acestei temeri i se spune in termeni stiintifici „Anthophobia” si este regasita la o mare parte dintre indivizii din intreaga lume.
O frica mai mult justificata si de inteles este frica de pasure, lemn si copaci in general. Acestei temeri i se spune „Hylophobia” si este destul de intalnita in randul oamenilor de pretutindeni. Poate ca aceasta teama s-a dezvoltat de-a lungul timpului in subconstientul oamenilor tocmai pentru ca se spune ca in paduri ar exista fiinte supranaturale, ale raului, care ne pot provoca daune si neajunsuri, dar si pentru ca padurile sunt locuri intunecate, pline de mister si in care salasluiesc cele mai rele fiare salbatice ce ne pot provoca rau.
„Tetraphobia” este o fobie la fel ca si fobia de numarul 13, aceasta din urma fiind totusi mai mult decat intalnita si populara, dar si resimtita in lume, printre oameni. Frica de numarul 4 este o frica mai putin intalnita si pe care cei mai multi dintre noi nu o pot intelege vreodata, decat cei in cauza ce o resimt.
„Omphalophobia” este fobia de ombilice. Cum sa-ti fei frica intr-un anumit fel de burice sau, in termeni mai literari, de ombilice? In ce masura aceasta temere s-a dezvoltat in subconstientul oamenilor de pretutindeni incat a ajuns la gradul de adevarata fobie? Sincer, nu stiu de unde si pana unde, insa ceva trebuie sa fie la mijloc si trebuie sa aiba o motivatie si o justificare destul de buna.
„Scriptophobia” este supranumita frica de scris in public. Am intelege intr-o oarecare masura aceasta fobie, daca vine vorba despre faptul ca altii iti pot vedea scrisul urat si dezordonat, insa ca aceasta temere sa ajunga la gradul de fobie este ceva mai putin intalnit si mai ciudat.