In lunile solstitiilor, iunie si decembrie, se inregistreaza cele mai mari, respectiv cele mai reduse
valori medii lunare ale radiatiei globale.
Luna iunie este luna de maxim pentru emisfera nordica si de minim pentru emisfera sudica, iar decembrie este luna
cu valorile medii ale radiatiei globale cele mai ridicate pentru emisfera sudica si cele mai scazute pentru emisfera nordica.
In luna iunie repartitia radiatiei globale evidentiaza o lipsa aproape totala a zonalitatii de la Polul Nord pana la Tropicul Capricornului. In conditii mai favorabile ale unghiului inaltimii Soarelui deasupra orizontului, pe continentele nordice puternic incalzite, nebulozitatea scade substantial, determinand cresterea mai accentuata decat pe oceane a sumelor medii lunare ale radiatiei globale. Zonalitatea este prezenta la sud de Tropicul Capricornului, datorita faptului ca suprafetele oceanice predomina, iar sumele medii lunare ale radiatiei globale scad uniform catre Polul Sud.
Spre Polul Sud nebulozitatea creste continuu, iar durata zilelor se micsoreaza. In zona ecuatoriala (cursul inferior al Amazonului, al fluviului Congo, Indonezia etc.) cantitatea medie lunara a radiatiei globale este redusa, asemanatoare cu cea din luna decembrie (10-12kcal/cm2), din cauza valorilor ridicate ale nebulozitatii.
In emisfera nordica pe continente la latitudini tropicale si subtropicale (desertul Libiei, desertul
Arabiei Centrale si Nordice, desertul Siriei, Iranului, desertul Karakum, nord-estul Mexicului si sudvestul
S.U.A.) radiatia globala insumeaza mai mult de 22kcal/cm2/luna, iar la latitudini medii intre 16 si
14kcal/cm2/luna.
La latitudini mijlocii si mari variatia latitudinala a sumelor medii lunare ale radiatiei globale este
neansemnata atat pe continente cat si pe oceane din cauza cresterii spre Polul Nord a duratei zilelor. Din
aceasta cauza in perioada mai-august sumele medii lunare ale radiatiei solare globale inregistrate in Arctica
sunt uneori chiar mai ridicate decat in zona temperata a emisferei nordice (peste 14kcal/cm2/luna).
In emisfera sudica, in zona tropicala, desupra uscaturilor sumele medii ale radiatiei totale au
valori relativ mici ce depasesc 14kcal/cm2/luna, scad la latitudini medii la cote valorice cuprinse intre 8
si 10kcal/cm2/luna, pentru ca la latitudini subantarctice si antarctice sa coboare sub 2kcal/cm2/luna.