Daca te afli situat in categoria persoanelor mai tacute, probabil ca iti sunt foarte familiare situatiile iritante in care trebuie sa vorbesti in fata clasei in timpul unei prezentari sau la fel de rea ti se pare presiunea de a sta in picioare in fata sau in mijlocul unui grup.
Poate se intampla toate astea pentru ca esti temator de ce s-ar putea intampla rau, poate pentru ca nu esti prea sigur pe tine si pe ceea ce ai de spus, sau poate pur si simplu pentru faptul ca esti un pic timid, dar care ar fi problema aici?
Oamenii timizi stiu ca obiceiurile pe care si le formeaza nu sunt asa doar pentru ca acestia sunt mai distanti, ci poate pentru faptul ca privesc viata dintr-o alta perspectiva decat a celorlalti din jurul lor. Iar personalitatea lor unica nu este un lucru rau deloc. De la priceperea la a fi lider si pana la constiinciozitate, timiditatea isi are beneficiile ei.
Chiar daca, totusi, timiditatea isi are avantajele sale, etichetarea oamenilor in acest mod poate avea si repercusiuni negative pentru acestia. Datorita altor oameni mai tupeisti si mai increzatori in sine, cei timizi au parte de mici perioade de nervi si de vorbe subtile din partea celorlalti din jur.
Persoanele mai timide se simt oarecum nelinistite si inutie intr-o camera plina de straini. Sa recunoastem, atunci cand esti rusinos nimic nu este mai stresant pentru tine decat a trebui sa confrunti o sala intreaga de oameni pe care nici macar nu ii cunosti si nu ai pe cine te sprijini si cauta o vorba sau o privire calda.
Dintre a asculta si a vorbi, tu preferi prima varianta, aproape niciodata pe a doua. Se stie ca persoanele mai timide sunt niste buni ascultatori si sfatuitori eventual, insa cam niciodata niste buni vorbitori.
Chiar daca au idei geniale si foarte bune, indivizii rusinosi si mai putin tupeisti nu vor sta niciodata in fata mai multor persoane pentru a-si exprima punctul de vedere, pentru ca nu sunt pregatiti pentru asa ceva.