Legi
Unele legi mai generale ale sociogeosistemului capata caracter de principii metodologice dupa care se ghideaza cercetarea geografica. Pot fi enumerate astfel urmatoarele principii:
Principiul repartitei spatiale – precizeaza ca orice fapt geografic ocupa o anumita pozitie spatiala in cadrul sistemului geografic. Aceasta pozitie trebuie inteleasa si explicata in raport cu celelalte elemente statice si dinamice ce constituie geosistemul (pozitia deserturilor pe Glob se explica prin situarea lor la latitudini tropicale, prin cantitatile reduse de precipitatii, prin influentele curentilor reci. Legitatea raspunde la intrebarea unde?
Principiul cauzalitatii sau al determinismului atribuit genetic lui von Humboldt consta in identificarea legaturilor de cauzalitate dintre faptele geografice. Raspunde la intrebarea de ce? Uneori raspunsurile sunt evidente, alteori, insa descoperirea cauzalitatii necesita analize laborioase.
Principiul integrarii geografice rezida din necesitatea ca fiecare fapt geografic sa fie privit in contextul unui ansamblu de fapte legate intre ele in sisteme de diiferite dimensiuni si grade de complexitate.
Principiul istorismului si evolutionismului considera ca orice fapt geografic actual ar trebui analizat si explicat pe baza tratarii istorice, cronologice, in vederea conturarii formarii si evolutiei in timp a diverselor fapte geografice.
Principiul regionalismului decurge din necesitatea studierii fenomenelor si faptelor geografice pe suprafete teritoriale mai restranse, regiuni. Scopul este de a evidentia caracteristicile geografice ce rezulta din interactiunea elementelor ce alcatuiesc mediul natural cu cele ale sociogeosistemului.
Principiul ecologic si antropic subliniaza legaturile stranse si relativ fragile dintre organismele vii si mediul natural. Este un principiu ce se impune in conditiile actualei expansiuni a sociosferei, care promoveaza adaptarea la mediul natural si nu exploatarea neconditionata a acestuia.
Metode
Metoda comparativa este materializata in urma compararii diverselor fapte in vederea identificarii asemanarilor si deosebirilor dintre acestea, a formularii unor legitati care sa exprime relatii de interdependenta ce se dezvolta intre elemente ce alcatuiesc diverse sisteme geografice. Fundamentarea acestei metode este atribuita geografului si exploratorului german Al. von Humboldt, care prin utilizarea comparatiei a formulat si enuntat importante legi geografice: a zonalitatii si a etajarii.
Metoda informatica ce deriva din cea matematica, dar care are ca obiect de implementare comuterul si programele specializate – S.I.G.-urile (Sistemele informatice geografice). Sistemele S.I.G. asigura stocarea si corelarea unei game largi de date pe baza locatiei geografice. Devine posibila corelarea inregistrarilor, activitatilor si evenimentelor specifice unui element geografic, locatie sau regiune cu restul elementelor.