Tipul de campie
Campiei joase sub 200 m ii revin peste 45% din totalul asezarilor rurale. Daca asociem campiei propriu-zise si campia piemontana inalta (piemonturile si podisurile aflate intre 200 si 400 m) se contureaza aria cea mai intens populata – aproximativ 80% din numarul total al asezarilor si peste 85% din populatia rurala
Caracterul agro-cerealier da nota dominanta in specializarea economica a campiilor, al caror sol fertil asigura, in conditii climatice normale, venituri insemnate.
Satele de la campie, cu profil cerealier si zootehnic, sunt in buna masura si mari aglomerari de populatie, unele ajungand si pana la 14 000 locuitori.
Media de marime demografica a satelor de campie sub 200 m este de circa 1150 locuitori, iar cea a zonelor de campie inalta (200-400 m) de 5 467 locuitori.
Demografic si morfostructural, asezarile rurale din campie sunt, in general, usor adaptabile amenajarilor de factura urbana, cu conditii favorabile echiparii tehnico-edilitare.
Tipul litoral
Asezarile de tip „litoral” se diferentiaza in primul rand prin functiile specifice si modul de organizare a spatiului. In aceasta categorie intra asezarile incepand din apropierea lacului Razim pana la Vama Veche, in care componenta da baza o constituie agricultura cerealiera si zootehnica (in special piscicultura), urmata de turism (axat pe obiective istorice si valorificarea conditiilor naturale).
Pe litoralul sud-dobrogean se disting localitatile Agigea, Costinesti, 2 Mai, Tuzla.
Functiile au determinat, in timp, modificari de „vetre” orientandu-le in general spre grupari compacte.
Tipul deltaic
Tipul deltaic este determinat, in principal, de intinderile de ape. Satele sunt desfasurate in spatii limitate, definite de pozitia grindurilor fluviatile sau maritime.
Delta Dunarii este cel mai tanar teritoriu al tarii. Structura actuala a reliefului difera complet de cea din antichitate. Evolutia in timp a Deltei Dunarii releva modificari profunde in structura habitatului, in repartitia, functiunile si structura asezarilor umane. Asezarile din antichitate erau situate pe rama dobrogeana, in lungul bratului Sfantu Gheorghe. Este vorba de asezari fortificate, cum ar fi Aegysus (Tulcea).
Asezarile din evul mediu apar ca asezari fortificate si in spatiul deltaic propriu – zis (Chilia). Apar, de asemenea, si noi puncte locuite pe bratele Dunarii la gurile de varsare ale acestora care insa si-au schimbat continuu pozitia, in functie de evolutia tarmului deltaic.
In primele decenii ale secolului al XlX-lea, incepe diversificarea asezarilor pe masura ce numarul si marimea lor cresc. Vechile puncte populate se transforma in sate cu functiuni agricole. Acestea sunt situate pe grindurile maritime (Letea, Caraorman) si fluviale.
Tipul coridor dunarean
Se disting in peisajul rural al Romaniei si asezari de tip dunarean considerate a fi cele din lungul Dunarii, atat cele din defileu cat si cele din baltile Ialomita si Braila.