tratament Arhive

Se poate opri raspandirea cancerului de san inspre oase?

In multe cazuri cancerul de san poate fi fatal, insa, de multe ori, aceste fatalitati sunt rezultatul unei extinderi a cancerului catre alte orgaane, cum ar fi inspre oase. Din fericire, oamenii de stiinta de la Universitatea din Sheffield din Marea Britanie, au descoperit un tratament care ar putea preveni raspandirea cancerului de san inspre oase. Si mai bun, este faptul ca FDA a aprobat acest medicament si este unul mai putin costisitor.

In Marea Britanie, aproape 85% din cazurile cu pacienti care sufera de cancer de san prezinta urmari si in cadrul sistemului osos, cum ar fi tumorile secundare. Cu toate acestea, tratamentul folosit in tratarea osteoporozei poate impiedica raspandirea cancerului de san inspre oase. In colaborare cu Institutul de Cercetare a Cancerului din Londra si cei de la Universitatea din Copenhaga, cercetatorii Sheffield au descoperit modul in care celulele canceroase se raspandesc inspre oase.

Mai mult, acestia au decoperit ca tratamentul impotriva osteoporozei poate preveni acest proces, in special la pacientii cu ER (receptori estrogenici) negativ al bolii. Coautorul acestui studiu, Dr. Alison Gartland a declarat ca acest lucru este unul foarte interesant. Pacientii cu ER negativ sunt cei cu o prognoza foarte saraca- acestia sunt cei care au nevoie cu adevarat de identificare si tratare in cazul bolii. Acest lucru este un progres important in lupta impotriva cancerului de san, determinand o crestere a sanselor de supravietuire pentru mii de pacienti.

Cercetatorii se confrunta cu efectuarea a mai multor studii suplimentare, pentru a demonstra eficacitatea medicamentelor asupra unui numar mai mare de pacienti, iar doctorul Gartland declara ca, in cazul soarecilor, niciunul nu a dezvoltat tumori metastatice.

Daca tratamentul este aprobat, pacientii vor incepe tratamentul imediat dupa ce li s-a pus diagnosticul. este important ca acest lucru sa fie tratat in faza incipienta, deoarece odata ce cancerul se raspandeste inspre oase, este foarte dificil de a mai trata boala.

Bulimia-o boala care poate fi evitata

Bulimia nervoasa este o tulburare de alimentatie caracterizata prin ingerarea unei cantitati mari de alimente intr-un interval relativ scurt, urmata apoi de o incercare de eliminare a acestora, de obicei, prin varsaruti, luand un laxativ sau stimulente care sa exercite eliminarea alimentelor ingerate. Multe persoane cu bulimie nervoasa sufera, de asemenea, si de o tulburare psihiatrica suplimentara, caracterizata prin tulburari de dispozitie, anxietate sau controlul impulsurilor mai mult decat in mod normal. Persoanele cu bulimie nervoasa au adesea comportamente impulsive care implica cheltuieli suplimentare pe alimentatie, precum si comportamente sexuale inadecvate, mai des intalnite in familiile in care s-a consumat alcool, s-a abuzat de starea de sanatate a membrilor sau au avut un exces de alimente.

De cele mai multe ori, aceste distorsionari de greutate implica un control al alimentatiei si in mod direct pot cauza: reflux gastric cronic dupa masa, deshidratatre, varsaturi frecvente, dezechilibru electrolitic, ce poate conduce la aritmii cardiace, stop cardiac sau moarte, inflamatii ale esofagului, constipatie, infertilitate, glande marite la nivelul gatului, sub linia maxilarului, ulcere peptice, cicatrici pe maini din cauza traumelor repetate, fluctuatii de greutate.

Ca si in cazul anorexiei nervoase, bulimia nervoasa identifica dovezi de predispozitii genetice care contribuie la aparitia acestei tulburari de alimentatie. Niveluri anormale de hormoni sau factorul neurotrofic derivat ale organismului pot influenta pofta de mancare la femei si barbati suferind de bulimie, fiind comparata cu dependenta de droguri. Cu toate acestea, persoanele cu bulimie nervoasa pot prezenta vulnerabilitati legate de receptorii externi, precum imaginea in oglinda, perceptia celorlalti a diferitelor parti ale propriului corp. Dieta, la persoanele suferind de bulimie, este un comportament comun, fiind asociat cu niveluri mai mici de alimente, ce scad nivelul de triptofan din creier si cresc nevoia de a elimina mai repede alimentele ingerate.

In principal, exista doua tipuri de tratament administrat la cei care sufera de bulimie nervoasa: tratament psihofarmacologic si psihosocial. In ambele cazuri tratamentul presupune depasirea propriei imagini asupra sinelui, o diete echilibrata si multa vointa din partea pacientului pentru a-si indrepta viata si a avea o perceptie mai buna despre sine.